Institutul de Istorie Orală

Institutul de Istorie Orală funcţionează în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca încă din 1997, fiind creat la iniţiativa profesorilor Pompiliu Teodor şi Doru Radosav. Având ca obiectiv elaborarea şi interpretarea surselor orale în vederea recuperării unei părţi a memoriei recente a societăţii româneşti, exclusă din mărturiile scrise, programul de cercetare al Institutului de Istorie Orală are şi o dimensiune civică, emergenţa sa datorându-se nevoii de gestionare a trecutului traumatic post-comunist.  Cercetările de istorie orală au în atenţie, cu precădere, acea parte din istoria contemporană care oferă posibilitatea intervievării martorilor oculari sau a urmaşilor acestora (în cazul memoriei generaţionale). Sub aspect metodologic, istoria orală nu oferă doar instrumentele pentru recuperarea trecutului recent, ci şi o grilă de interpretare şi analiză a documentelor scrise elaborate în epoci trecute, care conţin transcrieri ale unor declaraţii orale, cum este transcrierea unui interogatoriu în cazul unui proces eclezial din Evul Mediu. Astfel, Institutul de Istorie Orală vizează investigarea istorică prin intermediul istoriei trăite de protagonişti ca alternativă şi complement la „marea istorie" scrisă, situându-se astfel în contemporaneitatea dezbaterilor teoretice în legătură cu cercetarea istorică, revendicându-se în special de la şcoala franceză (Ph. Joutard, P. Nora, K. Pomian, J. Le Goff) şi cea italiană (Luisa Passerini şi Alessandro Portelli) care acordă o atenţie deosebită rolului jucat de memorie şi construcţia discursului memorialistic.